“Depresia zâmbitoare” – când lucrurile nu sunt chiar ceea ce par
De ce unii oameni cu depresie par fericiți?
20 Aprilie 2024
Deși „depresia zâmbitoare” nu este un diagnostic clinic, nu este listată în Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, pentru mulți oameni aceasta reprezintă o adevărată problemă. De cele mai multe ori, ”depresia zâmbitoare” apare atunci când persoanele care se confruntă cu depresie își maschează simptomele care, adesea sunt mai subtile și se ascund în spatele unui zâmbet pentru a-i convinge pe ceilalți că sunt fericiți. Însă, faptul că persoana în cauză poartă acea mască a omului fericit, nu înseamnă că nu trece printr-o suferință emoțională intensă și calitatea vieții sale nu este afectată.
Drept pentru care, acest tip de depresie rămâne, de cele mai multe ori nediagnosticat căci, atunci când ne gândim la depresie ne imaginăm un individ copleșit de tristețe, abătut, eventual un individ care nu își poate stăpâni lacrimile, plângând foarte ușor. Însă, deși este adevărat că tristețea și crizele inexplicabile de plâns sunt elemente comune ale depresiei, trebuie știut că nu toată lumea se manifestă la fel atunci când este deprimată.
De cele mai multe ori, cei care suferă de acest tip de depresie au tendința, ca atunci când sunt întrebați cum se simt, să spună că sunt bine și că se simt puternici, angrenați în diferite activități. Fapt pentru care, sunt șanse mari ca cei apropiați să nu realizeze că aceștia au cu adevărat nevoie de ajutor. Persoanele cu ”depresie zâmbitoare” arată adesea fericiți în lumea exterioară însă, universul lor interior este dominat de depresie.
Semne si simptome
Înțelegerea acestui fenomen este importantă atât pentru cel care suferă de ”depresie zâmbitoare” cât și pentru cei care au în preajma lor persoane care își ascund suferința în spatele unei măști de om fericit, tocmai pentru a putea lua măsurile necesare.
Fapt pentru care vom face o scurtă trecere în revistă a semnelor și simptomelor ”depresiei zâmbitoare”.
Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproape 265 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de depresie. Persoanele cu ”depresie zâmbitoare” pot experimenta multe dintre simptomele clasice ale depresiei, inclusiv tristețe profundă, stima de sine scăzută și modificări semnificative în rutina zilnică. Unele dintre aceste simptome pot fi sesizate de cei din jur cu ușurință, în timp ce altele sunt ascunse în universul interior al individului cu multă grijă.
Că persoanele care suferă de ”depresie zâmbitoare” să se străduiască să își ascundă suferința, nu mai este o noutate. Fapt pentru care, este important să căutați și alte semne mai puțin evidente că ceva nu este în regulă, cum ar fi schimbări în obiceiurile lor, oboseală și pierderea interesului pentru lucrurile pe care le plăceau cândva.
Printre semnele care ne-ar ajuta să identificăm o posibilă suferință se numără și:
- Modificări ale apetitului: în timp ce unii oameni mănâncă în exces când sunt deprimați, alții își pierd pofta de mâncare;
- Modificările de greutate;
- Schimbări ale somnului: unii oameni se luptă să se ridice din pat atunci când sunt deprimați pentru că vor să doarmă tot timpul. Alții nu pot dormi și pot acuza insomnie sau pot prezenta modificări majore în obiceiurile lor de somn, cum ar fi să rămână treaz noaptea și să doarmă în timpul zilei;
- Sentimente de deznădejde: vinovăția, lipsa de valoare și sentimentele de deznădejde sunt comune;
- Pierderea interesului pentru activități: Persoanele cu depresie zâmbitoare ar putea să nu fie interesate de activitățile de care se bucură de obicei.
În ciuda acestor semne și simptome, persoanele cu ”depresie zâmbitoare” pot părea funcționale, pot avea o viață socială activă și un loc de muncă stabil, pot părea chiar vesele și optimiste. Nimic din ceea ce fac nu ar da semne că ar avea vreo suferință. Tocmai de aceea este important ca problemele de sănătate mintală să fie abordate într-un mod deschis. Ei pot avea un loc de muncă stabil și continuă să mențină o viață socială activă. Pot chiar să pară veseli și optimiști. Din acest motiv, este important să vorbim despre problemele de sănătate mintală într-un mod deschis. Făcând acest lucru, le poate oferi curajul să deschidă astfel încât să vorbească despre suferința lor.
De ce oamenii zâmbesc când sunt deprimați?
Nu este neobișnuit ca oamenii să nu vorbească despre suferința lor, să o țină departe de cei apropiați. De multe ori aleg să facă acest lucru din teamă de a nu fi judecați ori din teama de a nu exista repercusiuni în domeniul profesional sau social, de a nu fi excluși ori stigmatizați. Astfel, ajung că își pună o mască, ținând departe de cei dragi tumultul interior.
Teama de a-i împovăra pe ceilalți
Una dintre emoțiile resimțite foarte des în cazul depresiei, este vinovăția. Cei aflați în suferință nu își doresc să îi împovăreze cu problemele lor pe cei apropiați, tocmai de aceea aleg să nu vorbească despre ceea ce trăiesc. Acest lucru se întâlnește mai des la persoanele care sunt obișnuite să aibă grijă de alții, fiindu-le foarte greu să ceară ajutor. Astfel, aleg să-și ducă bătăliile singuri, în tăcere.
Rușine
Sunt persoane care consideră că depresia este un semn de slăbiciune și că ar trebui ”scape de ea” singuri. Iar, dacă nu reușesc, tind să creadă că sunt ”defecți”, poate chiar ”incapabili”, ceea ce atrage după sine sentimentul de rușine, căci, crezul lor este că ar trebui să se descurce singuri în orice situație.
Negare
De asemenea, sunt persoane cărora le este dificil să accepte că este ceva în neregulă cu ele și consideră că dacă zâmbesc, nu trebuie să aibă depresie. Este mai ușor să pretindă că totul este în regulă, astfel, concluzionăm faptul că ”depresia zâmbitoare” poate proveni din negarea persoanei în cauză că se simte deprimată. Aceasta poate considera că atâta timp cât zâmbește, nu trebuie să aibă depresie. În ciuda deschiderii tot mai mari către partea de dezvoltare personală, evoluție spirituală, și alte mișcări în această direcție, foarte mulți oameni nu pot admite că ar putea fi ceva în neregulă cu ei. Este facil să discute despre depresie sau probleme emoționale atunci când este vorba despre o terță persoană, însă când vine vorba despre propria persoană, este mai ușor pentru ei să pretindă că sunt bine decât să vorbească despre cum se simt cu adevărat.
Frica de reacție
Uneori, oamenii își fac griji cu privire la efectele pe care depresia le-ar putea avea asupra vieții personale și profesionale. De exemplu, un contabil poate fi îngrijorat de faptul că angajatorul se va îndoi de capacitatea sa de a-și face treaba. Sau, altcineva s-ar putea îngrijora că partenerul l-ar putea părăsi dacă dezvăluie că are depresie. Astfel încât aleg să își ascundă suferința în spatele unui zâmbet, tocmai pentru a nu risca să fie judecați sau ”pedepsiți”.
Temerea că ar putea părea slab
Nu puțini sunt cei care se tem că, dacă își dezvăluie suferința, ceilalți vor profita. Nu doar că se preocupă de faptul că vor fi considerați slabi, dar sunt îngrijorați că ceilalți vor folosi această informație împotriva lor. Astfel ajung să își creeze o armură ce îi face să pară niște oameni duri, respingând ideea că ar putea avea nevoie de ajutor.
Vinovăție
Vinovăția este frecvent întâlnită în cazul depresiei. Este insidioasă și, în loc de o reflecție pozitivă, ea poate fi asociată adesea cu frământări de-a dreptul dureroase. Unele persoane consideră că nu au motive reale pentru a fi depresive căci au tot ceea ce și-ar putea dori. Drept pentru care se simt vinovate pentru ceea ce simt și aleg să își țină suferința ascunsă în spatele unui zâmbet.
Viziuni nerealiste asupra fericirii
Este cunoscut faptul că rețelele de socializare favorizează depresia, iar acest lucru se datorează faptului că acolo sunt postate doar imagini ce înfățișează momente pline de fericire, succes, astfel încât mulți dintre cei ce petrec timp pe aceste rețele ajung să se considere inadecvați, izolați, ajung să creadă că sunt singurii care se luptă cu probleme de sănătate mentală, ceea ce îi determină să își ascundă tot tumultul interior, toată suferința în spatele acelui zâmbet.
Perfecționism
Într-o epocă în care perfecționismul este ridicat la rang de cinste, tot mai multă lume a ajuns să ascundă orice durere sau probleme pe care le întâmpină. Drept urmare, a recunoaște că suferă de depresie, ar însemna că viața lor nu este perfectă iar acest lucru ar fi inadmisibil.
Risc de sinucidere
La o primă vedere, ”depresia zâmbitoare” pare a fi o formă mult mai ușoară a depresiei, aproape benignă. Și tocmai pentru că sunt funcționale, pentru că duc o viață aparent normală, aceste persoane nu sunt diagnosticate, cel puțin, nu în timp util și nu primesc tratament specializat, nu este nimeni alături de ele și nu au parte de acel suport emoțional de care ar avea nevoie orice persoană aflată în suferință.
”Depresia zâmbitoare” apare, cu precădere, la persoanele perfecționiste, la persoanele care consideră că pot face tot ceea ce își propun, cele puternic motivate. Tocmai prin această credință disfuncțională ajung să se autosaboteze, considerând că se pot ridica singure și în momentele de suferință profundă, că nu au nevoie de ajutor din partea celor apropiați ori din partea specialiștilor. Astfel se ajunge în punctul în care starea lor generală se deteriorează foarte mult, se ajunge la depresie majoră și ideație suicidară.
Trebuie menționat faptul că suicidul, ca simptom al depresiei, poate surveni atât la debutul acestei maladii insidioase, cât și ca epilog al depresiei. Nu există o regulă după care să ne ghidăm.
Tratament pentru depresia zâmbitoare
După cum am văzut, persoanele cu ”depresie zâmbitoare” apelează mult mai greu la ajutorul de specialitate și, tocmai pentru că din exterior nu pare că sunt suferinde, nu primesc nici sprijinul din partea celor dragi ori îndemnul de a merge la specialist.
Primul pas și cel mai greu este acela de a cere ajutorul, de a se îndrepta către un specialist. Însă, o dată făcut acest pas, zâmbetul afișat la exterior se poate simți și în interior. Cu răbdare și perseverență se pot obține rezultate bune și de lungă durată, prevenind eventualele recăderi. Vorbim, în această situație, despre răbdare pentru că starea generală nu este atât de alterată precum atunci când persoana în cauză suferă de depresie majoră, iar progresul poate fi mai lent și mai greu de conștientizat.
Surse biografice:
- Shetty P, Mane A, Fulmali S, Uchit G. Understanding masked depression: A clinical scenario. Indian J Psychiatry. 2018
- Pulcu E, Zahn R, Elliott R. The role of self-blaming moral emotions in major depression and their impact on social-economical decision making. Front Psychol. 2013
- Rössler W. The stigma of mental disorders: A millennia-long history of social exclusion and prejudices. EMBO Rep. 2016
- Shensa A, Sidani JE, Dew MA, Escobar-Viera CG, Primack BA. Social media use and depression and anxiety symptoms: A cluster analysis. Am J Health Behav. 2018