Catalina Olaneanu

Relația de Cuplu în Adolescență – o pendulare perpetuă între zbucium și extaz

           Tumultul interior trăit în perioada adolescenței este o experiență firească, când pasiunea și dorințele sunt trăite adesea la o intensitate năucitoare. În această perioadă, viața adolescentului este pictată în culorile vibrante ale pasiunii, ale dorinței puternice de conexiune, dar și în culori mai … terne, care conturează teama de respingere și de singurătate.

Atunci când dorințele lor sunt neînțelese sau rămân neîmplinite, adolescenții pot trăi conflicte emoționale care le afectează rațiunea și capacitatea de a lua decizii. De cele mai multe ori, aceste emoții intense generează reacții disproporționate, cum ar fi gelozia excesivă, furia, nesiguranța sau chiar tendința de izolare. Astfel, o varietate de trăiri puternice, ce pendulează adesea între iubire profundă, gelozie, nesiguranță și entuziasm, își pun amprenta asupra adolescentului.

Însă, din punct de vedere psihologic, aceste relații sunt o ocazie perfectă de explorare a sinelui și a modului de interacțiune cu ceilalți, adolescenții având astfel ocazia a-și explora rolurile, dorințele și limitele, chiar dacă, în același timp, se dovedesc a fi experiențe destul de provocatoare din cauza instabilității emoționale specifice vârstei și a nevoii de validare.

În ciuda faptului că aceste relații sunt încă lipsite de maturitatea și stabilitatea emoțională pe care le întâlnim la vârsta adultă, și adolescenții trăiesc fiecare moment cu intensitate maximă. Emoțiile resimțite par a fi un adevărat rollercoaster, trecerea de la pasiune și iubire profundă la confuzie și teamă de respingere, conduce către un carusel emoțional destul de dificil de gestionat.

O emoție foarte des întâlnită în această perioadă este gelozia, ea fiind accentuată de teama de respingere sau abandon, temeri specifice vârstei. În această perioadă, tinerii  simt o nevoie intensă de a fi apreciați și iubiți, ceea ce face ca, la cel mai mic semn de nesiguranță în relație să înflorească mugurii geloziei sau posesivitatea să își facă simțită prezența. Iar, în acest context destul de dificil,  o imagine de sine instabilă nu face altceva decât să amplifice aceste emoții, ceea ce îi determină să  fie vulnerabili la posibilele fluctuații de atenție sau afecțiune din partea partenerului.

Un alt factor care influențează într-un mod semnificativ modul în care adolescenții experimentează relațiile romantice este schimbarea de natură hormonală ce are loc în această perioadă. Amigdala, responsabilă pentru răspunsurile emoționale, și cortexul prefrontal, implicat în reglarea acestora, sunt structuri aflate în dezvoltare. Acest lucru face ca adolescenții să fie predispuși la reacții emoționale intense și la luarea de decizii impulsive în relațiile de cuplu, de la declarații de iubire exagerate până la conflicte intense.

În relațiile de cuplu din adolescență, tinerii își testează limitele personale, inclusiv cele legate de intimitate și apropiere. Aceste relații devin contexte de experimentare și învățare a limitelor în ceea ce privește încrederea, respectul și intimitatea fizică și emoțională. În acest proces, adolescenții pot resimți anxietate, frică, dar și bucurie și curiozitate, ceea ce contribuie la complexitatea caruselului emoțional. În multe cazuri, limitele personale nu sunt încă pe deplin înțelese, ceea ce îi poate face vulnerabili la presiuni și confuzii emoționale.

Conflictele sunt frecvente în relațiile adolescentine, deoarece tinerii nu au încă abilități solide de comunicare și gestionare a tensiunilor. În loc de a găsi soluții constructive, adolescenții tind să reacționeze emoțional și uneori să ia decizii drastice, cum ar fi despărțiri bruște sau manifestări excesive de tristețe și furie. Lipsa de experiență și de maturitate în gestionarea conflictelor contribuie la instabilitatea emoțională.

Din perspectiva psihologiei dezvoltării, aceste experiențe contribuie la formarea identității de sine. Totuși, să nu uităm faptul că este o perioadă delicată … precum nisipurile mișcătoare, căci poate duce la dependență emoțională, pentru că adolescenții caută validare și securitate în celălalt, ceea ce crește riscul de anxietate și nesiguranță.

Pentru a face față acestor furtuni emoționale pe care le experimentează  în relațiile de cuplu, și nu numai, adolescenții au nevoie de sprijin și îndrumare pentru a-și dezvolta abilitățile de reglare emoțională și de comunicare. Terapia de suport și discuțiile deschise cu părinții sau mentorii pot contribui la dezvoltarea unor relații sănătoase și stabile, oferind tinerilor un model pozitiv de interacțiune. Educația despre relații sănătoase și despre gestionarea emoțiilor poate ajuta adolescenții să înțeleagă și să accepte trăirile lor intense, pregătindu-i pentru relații viitoare mai echilibrate.

Așadar, zbuciumul interior în perioada adolescentină este un fenomen natural și important în dezvoltarea psihologică a tinerilor. Relațiile din această perioadă, deși instabile și marcate de intensitate, contribuie la învățarea unor lecții esențiale despre sine, despre nevoile emoționale și despre interacțiunea cu ceilalți.

Chiar dacă pot fi copleșitoare, uneori chiar provocatoare, aceste experiențe reprezintă piatra de temelie pentru maturizarea emoțională și pentru dezvoltarea abilităților de a construi relații sănătoase în viața adultă. Iar înțelegerea acestor experiențe din perspectiva psihologică, poate oferi o perspectivă asupra modului în care adolescenții pot gestiona provocările emoționale și relaționale într-un mod echilibrat și sănătos.